Mintea noastra cea de toate zilele

2011-10-20T09:54:00.001-07:00

Nu exista nimic mai important pe lume ca sinceritatea. Din sinceritate se naste iubirea, iar din iubire izvoram noi insine.

Deunazi, ascultam cu sincera uluire cum un inchipuit domn, "trainer" de profesie - dar de ocazie - ne explica, in cadru privat, ce si cum trebuie spus pentru ca tu, cel aflat in plin instructaj, sa obtii ce doresti de la client, partenerii de afaceri, prieteni. Ce formule trebuie sa eviti sau, dimpotriva, ce cuvinte, ce retorica trebuie sa intrebuintezi pentru a-l face pe cel din fata ta daca nu sa gandeasca precum gandesti tu, cel putin sa se intrebe daca nu cumva el este tampit si tu cel luminat. L-am privit prin ochii pietrei care-mi picase pe suflet.

Oamenii au decazut intr-atat de mult incat se invata unii pe ceilalti cum sa mascheze adevarul, cum sa-l truncheze si sa-l fardeze pentru a obtine profit sau alte avantaje pentru companie si pentru ei insisi. Pe chipul acestui barbat se citea satisfactia unui individ convins ca ceea ce a deprins in cadrul unor spalari frumoase pe creier numite cursuri de perfectionare, este o valoare care trebuie asumata, raspandita, o informatie nepretuita care garanteaza consolidarea aptitudinilor de lider.

Adevarul se afirma prin el insusi. Nu are nevoie de artficii, nu are nevoie de ajustari si artificii. Nu exista nimic dincolo de sinceritate. Poate doar afaceri in cadrul carora, pentru a te inalta in ochii sefilor sau a da bine in propria-ti oglinda, te apuci sa inveti cum sa vinzi si mai ales cum sa te vinzi.

La sfarsit de zi ne intrebam adesea, cel putin unii dintre noi, de ce ne simtim obositi, plictisiti, ba chiar deprimati. Pentru ca am ajuns sa gandim, actionam, vorbim si sa iubim cu mintea prelucrata. Nu cu mintea noastra de odinioara, ci cu una spalata.

Cutăricii

2011-10-06T06:01:00.001-07:00

Cutărică ar dori să fim prieteni. Desigur pe Facebook, locul în care nimic nu se transformă, totul dispare. Cutărică îmi trimite un mesaj în care își exprimă imensa bucurie de a mă fi găsit în satul global. Cutărică își asociază splendidul cont de Facebook cu unul de Twitter, astfel încât să fie sigur că ceea ce îngână monosilabic, analfabetic, este citit în timp real. Pe Cutărică și alți cutărici nu-i interesează cultivarea unei vechi prietenii, creșterea ei, udarea și așezarea ei cu fața îndreptată spre lumină sau socializarea, fie ea așa virtuală și ruptă-n fund. Când nu vinde vreun produs pe blog sau nu face reclamă vreunui deodorant, având nevoie de click-uri cât mai multe pentru a-i ieși un bănuț, Cutărică nu îți răspunde niciodată la vreun mesaj, nici la telefon și, probabil, nu și-ar deschide nici ușa pentru tine, dacă te-ai afla la ananghie.

Iată cum, un cuvânt aproape sfânt - prietenie - ajunge bătaia de joc al tălâmbilor moderni. Cu câteva notabile excepții, nici una din persoanele care-mi populează firava listă de amici pe Facebook, nu va putea să îmi prietenie, bucurie, bună-dispoziție și critici, precum cele ale oamenilor pe care i-am cunoscut - cândva, nici nu mai știu când - într-o lume a cuvintelor adevărate.

Cu atât mai mare este regretul cu cât ei, oamenii lumilor de altădată au devenit, oh, doar niște cutărici.

O viață de kolonel

Mintea noastra cea de toate zilele

Cutăricii